— Eu te iert, omule din fața mea. Dar inima mea... inima mea nu te iartă. Ea încă mai trăiește în acea noapte de noiembrie și nu vrea să iasă de acolo. Și, din păcate, ea este cea care decide cine rămâne și cine pleacă.
Matei făcu un pas spre ea, simțind o ușurare falsă inundându-i pieptul. Dar ea ridică o mână, oprindu-l. Inima mea nu te iarta
— Dar e o problemă, continuă ea, vocea tremurându-i ușor. Poți convinge mintea cu argumente, dar nu poți negocia cu sângele care a înghețat în vene în noaptea când ai închis ușa. Te privesc și nu mai simt căldură, ci doar un gol pe care l-ai săpat cu grijă. — Eu te iert, omule din fața mea
Ți-ar plăcea ca povestea să aibă un , sau vrei să dezvoltăm mai mult trecutul celor două personaje ? Ea încă mai trăiește în acea noapte de