Până la urmă, timpul va decide care dintre cele două va câștiga. Dar astăzi, în acest moment, sunt doar un om care strânge din dinți, purtând un război invizibil între focul urii și gheața indiferenței.
Suntem blocați în acest „Indiferent – O urăsc” pentru că ne e teamă să acceptăm vidul de după. Ura e o ancoră; ne ține legați de persoana respectivă. Indiferența totală înseamnă să tai sfoara și să plutești în derivă, singur. Indiferent - O urasc
Ți-ar plăcea să ajustăm tonul spre ceva mai sau poate mai melancolic pentru a se potrivi mai bine stilului tău? Până la urmă, timpul va decide care dintre
Poate că procesul vindecării nu este trecerea directă de la iubire la uitare. Poate că drumul trece obligatoriu prin acest purgatoriu unde te zbați între furie și amorțeală. Spun că o urăsc pentru că e mai ușor decât să recunosc că m-a distrus. Și spun că sunt indiferent pentru că e singura minciună care mă ajută să trec peste zi. Ura e o ancoră; ne ține legați de persoana respectivă
Adevărata indiferență nu are nevoie de declarații. Ea nu strigă, nu plânge și nu scrie postări pe blog. Ea pur și simplu... este. Când ești cu adevărat indiferent, nu mai simți nevoia să spui „o urăsc”, pentru că ura necesită energie. Iar ea nu mai merită nici măcar un singur watt din energia ta.
Tragedia nu e că o urăsc. Tragedia e efortul imens pe care îl depun ca să par indiferent.