De-aia Mai Beau Cateodata Page

Ai dori să adaug un sau să explorez o perspectivă diferită asupra acestui ritual?

„De-aia mai beau câteodată,” își spunea el în gând, în timp ce dopul de plută părăsea gâtul sticlei cu un sunet sec, aproape ca o eliberare. De-aia mai beau cateodata

Nu bea de supărare, deși viața îi oferise destule motive să strângă din dinți. Nu bea nici de bucurie debordantă, pentru că fericirea lui era mereu una mută, așezată. Bea pentru a opri zgomotul. Era un zgomot alb, compus din termene limită la birou, facturi care se adunau pe colțul mesei, motorul mașinii care începuse să bată ciudat și acea tăcere apăsătoare care se lăsase în casă de când copiii plecaseră la facultate. Ai dori să adaug un sau să explorez

În seara aceea, primul pahar de vin roșu, greu și parfumat, a fost ca o cortină care cădea peste restul lumii. Cu prima înghițitură, pixelii agitați ai zilei au început să se estompeze. Nu bea nici de bucurie debordantă, pentru că

A pus paharul gol pe masă, a stins lumina și a rămas câteva secunde privind reflexia lunii în sticlă. De-aia mai bea el câteodată: nu ca să uite cine este, ci ca să-și amintească cine a fost înainte ca lumea să-l învețe să fie ocupat.